Povestire scrisă de Gabriela Anton, aleasă de Diana Geacăr la Creative Writing Sundays, pe 8 noiembrie 2020, la tema „Scrie o povestire (sau, și mai bine, rescrie una pe care ai scris-o deja) folosind un cadru diferit, neconvențional, într-un stil caracteristic acestuia (cu fraze scurte, clare, cu instrucțiuni, explicații etc.) – poate o rețetă culinară, poate o lecție de tenis, poate un antrenament la sală.”.
Ingrediente:
– o lămâie mucegăită;
– muci (bile sau normali, în funcție de care aveți);
– vacă pisată;
– cur de potaie;
– douăzeci de pistrui caramelizați; și
– cincizeci de grame.
Mod de preparare:
Acest tort reprezintă o variantă ușor de făcut și extrem de savuroasă pentru o zi de plajă. Este esențial să începeți lucrul în jurul orei douăsprezece, după ce vi se va fi făcut scandal în repetate rânduri că dacă vă mai dați pălăriuța jos de pe cap și vă tâmpește soarele, nu veți mai merge niciodată în vacanță.
Dați fuga până la mal cu o găletușă din plastic albastră și umpleți-o. Reveniți lângă cearșaf.
Așezați-vă pe vine.
În găletușa albastră pregătiți baza, respectiv apa de mare peste care turnați nisip. Amestecați, după care adăugați pe rând ingredientele menționate mai sus. Anunțați urlând fiecare ingredient. Lămâia mucegăită se va adăuga prima. Părinții dumneavoastră vor pufni amuzați.
La adăugarea mucilor, părinții vor încerca să vă abată atenția cu fel și fel de nimicuri, gen ia bea tu niște apă, că te deshidratezi. Refuzați politicos cu un nu mulțumesc, eu nu mă deshidratez niciodată.
Reluați lucrul la tort. Potriviți din ochi doza corectă de vacă pisată. Amestecați. Din când în când rostiți cu voce de desene animate știre bombă!, știre bombă!, un băiețel a descoperit misterul din spatele unei uși secrete: un bătrânel!
Când anunțați că adăugați curul de potaie, veți fi invariabil îndemnat să vă fie rușine. E recomandabil să tăceți mâlc. Și atenție! Acest ingredient se adaugă numai după ce pe plajă apare un Border Collie. Este necesar ca în acest punct să întrerupeți un pic procesul de gătit. Lansați câteva ipoteze referitoare la numele câinelui. Variante acceptabile: Maxi sau Kinder.
După ce puneți cei douăzeci de pistrui și cele cincizeci de grame, treaba e cam terminată. Ridicați-vă de pe vine și sărbătoriți. Insinuați un dans, pentru început cât se poate de discret. Virați apoi brusc spre ceva gen twist. Fiți natural, dați des ochii peste cap, strâmbați-vă la liber și, din când în când, executați mișcări cât mai vulgare din bazin.
Vi se va spune că trebuie să plecați.
Începeți circul.
Faceți un salt nervos și ardeți-i mamei dumneavoastră topless o palmă zdravănă peste piept. În niciun caz nu vă lăsați părinții să vă curețe nisipul lipit de slipul ud. Împărțiți cu disperare șuturi în toate părțile.
Refuzați să părăsiți plaja pentru că nu ați aflat încă numele câinelui care a venit de curând și despre care, de altfel, trebuie să susțineți că vă este bun prieten. Tatăl dumneavoastră se va duce până la stăpânii câinelui și se va întoarce rapid cu răspunsul: Ralf. Îl cheamă Ralf.
În continuare, vi se vor servi fel și fel de motive de neînțeles ca să plecați, printre care: e prea cald, vrei să te arzi? Răspundeți obraznic da, vreau să mă ard. Sau trebuie să mâncăm, ce, ție nu-ți e foame? Desigur, răspunsul corect e nu, nu-mi e foame. Invocați în plus faptul că aveți deja mâncare, ați muncit la un tort pe care țineți neapărat să-l încercați măcar. Părinții vă vor închide cu replica tortul se mănâncă după ciorbă și felul doi.
Deși răpus de durere, luați cea mai înțeleaptă dintre hotărâri: ascundeți tortul într-un loc unde nu o să-l găsească nimeni și de unde puteți să-l recuperați fără probleme mai târziu. Pentru asta dați fuga plângând cu găletușa albastră până la apă. Aruncați întregul conținut în mare.
