Poezie scrisă de Andra Berilă, apreciată de Robert Șerban la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 8 noiembrie 2020, la tema ”Ziua, ora, momentul, clipa în care am fost erou (pozitiv sau negativ), în care am făcut o faptă ieșită din comun, memorabilă (se poate și în sens rău, bineînțeles)”.
eu nu sunt eu
sunt metroul care te duce în direcția greșită deși ți-am spus foarte sigură pe mine că da, ajunge și la stația la care vrei tu să ajungi
sunt privirea indiferentă când ceri bani și spui aceeași poveste și eu te recunosc și tu nu mă recunoști și văd că n-ai plecat nicăieri deși mai devreme ai primit exact cât aveai nevoie
sunt noroiul care se scurge de pe fusta ta nou-nouță după ce am trecut grăbită cu un taxi, iar problema nu e că m-am trezit eu prea târziu, ci că tu te-ai trezit prea devreme
sunt canalizarea neacoperită în care intri cu tot piciorul în timp ce eu trec în viteză pe lângă tine cu bicicleta și exact când ai reușit să te ridici, îți mai dau un ghiont
sunt bordura prea înaltă de care te împiedici și îți spargi tâmpla
sunt oamenii din jur care se adună să vadă ce s-a întâmplat și nu fac nimic
sunt șoferul care oprește la verde, iese glonț din mașină și îți pune un bandaj pe frunte, apoi îți dă palme peste față dar nimic
sunt liceeanul care strigă că nu așa se face, nu se mișcă un rănit de la locul căzăturii, că mai rău îi faci și se bagă să îl așeze la loc în poziția inițială
sunt mama care sună la ambulanță
sunt operatorul care răspunde și nu înțelege adresa și nu poate trimite așa în neant o ambulanță așa că vă rog calmați-vă doamnă odată și spuneți-mi un nume de stradă
sunt trecătorul care spune numele străzii
sunt soția care leșină peste trecător deși el n-ar fi vrut să rămână prea mult prin zonă dar acum îi face vânt cu o carte de la bookster
sunt tramvaiul care se apropie
sunt conductorul care nu știe încă să oprească la verde
sunt toți oamenii pe care îi cunosc
minus oamenii pe care nu îi cunosc
bineînțeles că dau întotdeauna pe minus
mai sunt atât de multe lucruri de bifat
de greșit
o rețea de inutilitate
se întinde la infinit
nici lipsa, nici ajutorul pe care aș putea să ți le dau nu sunt ferite de consecințe
așa că mai bine
ne prefacem
că nu s-a întâmplat nimic
