Poezie scrisă de Anastasia Fuioagă, apreciată de Anastasia Gavrilovici la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 5 iulie 2020, la tema „Alegeți un vers (maximum două) dintr-un poem preferat și integrați-le (în italice) într-un poem-portret, care să funcționeze ca o „prezentare” a voastră și, indirect, a preferințelor voastre în materie de poezie, discurs poetic, registre stilistice.”.
florile de pe perdeaua
călcată cu instinct matern
de palme muncite
îmi amintesc de teroarea
gestului de tandrețe
am învățat
să-mi țin coapsele încleștate
sub rochia vaporoasă de vară,
să-mi ascund mâinile,
care pot doar să spele
sângele din wc-uri,
dar se chinuie să mângâie,
pline de compasiune stângace,
fruntea unui tată
acum pot sta cu prestanță printre voi
când ascult cum (dez)bateți
blândețea și eleganța
poemul sclavelor Irakului
își înfige unghiile roase în gâtul meu,
fuga amânată a abuzului sistematic
mă umple de obscenitate,
ștergeți-mi gura
cu o batistă radioactivă
de sângele fetelor care s-au sinucis ca să nu fie violate,
nu pot fi decât victima necredibilă
a unui viol la care mă întorc cu devotament
Versurile sunt din poemul Am auzit cântece, de Angela Marinescu