Concursul trimestrial de povestiri, ediția 16, a fost jurizat de scriitoarea și dramaturga Maria Manolescu (cea mai recentă cartea a ei e „Vânători-culegători”, Polirom, 2019). Îi mulțumim mult și le mulțumim de asemenea celor care ne-au trimis povestiri (peste 30), succes data viitoare și felicitări celor care au scris textele selectate! Vor apărea pe site în curând.
Următorul concurs de povestiri are deadline 1 decembrie, aveți tot timpul să scrieți o povestire ucigătoare!
Avem 3 premianți, care câștigă un loc la Creative Writing Sundays, seria care va începe în noiembrie 2019.
Textele au fost trimise la jurizare anonime, deci numele autorilor sunt adăugate de noi în textul de mai jos, scris de Maria Manolescu:
Hârtie. Sticlă. Plastic. de Adriana Jderu – O povestire duioasă și inteligentă, bine scrisă și condusă, cu un personaj principal de care n-ai cum să nu te atașezi, un marginal cald și familiar. Îmi place mult felul proaspăt și local în care tratează o temă globală la modă.
Vasil de Monica Terean – O povestire frumoasă și emoționantă despre colectivizare, scrisă cu mare atenție la detalii, pe măsura finalului memorabil. Îmi place mult geografia afectivă din acest text, care ajută deopotrivă la crearea atmosferei și la conturarea personajului principal.
Totem de Violeta Mihăeș– O povestire despre absurdul și arbitrarul birocratic cu o atmosferă intensă, bine construită, și un final eliberator. Îmi place mult ironia inteligentă a numelui / conceptului povestirii, și mai ales faptul că ea nu umbrește viața și vorbele personajelor.
Alte texte alese pentru publicare:
India is calling you de Maria Orban – Bine condusă și scrisă, cu umor. Îmi place cum surprinde un moment de maximă labilitate din viața personajului – aș fi mizat pe asta mai mult decât pe răsturnarea din final.
Forță majoră de Ioan Alexandru Savu – Mi-a adus aminte de povestirile SF ale lui Vonnegut. Are un final foarte frumos – ar merita rescrisă mai nuanțat și mai bogat, la înălțimea finalului pe care-l are.
Ce-i interzis e palpitant de Cristi Nedelcu –Mi-a plăcut vocea caldă, nostalgică și imaginea de la care-a pornit povestirea.
Moment extrascenic de Ana Maria Petruț – Surprinde frumos și cu umor psihologia personajului principal și relațiile. Îmi place mai ales faptul că personajul se modifică până la finalul povestirii.
Două ore de Ioana Unk –Are un personaj rotund, bine construit, credibil, cu insight-uri vii legate de decizii și nu numai. Îmi place felul în care textul surprinde fața domestică și „cuminte” a depresiei.
Satul de Crina Voinaghi –Mi-a plăcut mult mai ales mitologia creată în jurul lui Nea Costel și felul eficient și surprinzător în care această mitologie poziționează satul pe harta geografică și temporală a lumii.
Am pomenit mai sus câteva finaluri. Au mai fost câteva povestiri care au mizat pe final, dar, oricât de spectaculos, amuzant sau surprinzător ar fi acesta, cred că viața povestirii merită cel puțin la fel de multă atenție ca și sfârșitul său J. De asemenea, mai mulți scriitori au mizat pe surpriză și răsturnări de situație, ceea ce e minunat, dar mi-ar fi plăcut să văd mai multe personaje memorabile și/sau complexe. Aristotel spunea că intriga e mai importantă decât orice, dar de la el încoace s-au tot citit și văzut de atâtea ori aceleași intrigi și efecte, încât cred că lucrurile devin mai interesante când mizăm nu doar pe intrigă, ci și pe omul (toporașul, motanul etc.) pe care-l punem în situația cu pricina.
Succes și gânduri bune tuturor!
