Povestire scrisă de Iulia Antal, aleasă de Cezar Paul-Bădescu la atelierul de scriere creativă, în primăvara lui 2017.
Dar oare tu la ce te-ai gândit când l-ai adus acasă? Credeai că va fi altfel? Știai că e însurat, că are o amantă în alt oraș, omul ți-a spus, e cinstit și are încredere în tine. Nu te-ai plictisit de așa-zișii prieteni platonici? Mai vrei încă unul? Mai poți?
Erai gata să te răzgândești când ați plecat separat de la seminar, fiecare cu mașina lui, tu prima, el mai târziu, știe unde stai pentru că te-a mai condus de două ori, se descurcă. Singură în mașină, cu muzica dată tare, te-ai gândit pentru o clipă să te duci la o prietenă, să bei o cafea, să uiți drumul spre casă, dar un bun-simț învechit te-a oprit să faci asta.
L-ai testat aseară când i-ai scris că nu ești o bucătăreasă bună, de fapt ți-era lene și nu mai aveai chef să gătești pentru alții. Te-ai gândit că o să sugereze să comandați o pizza, sau chiar ceva mai bun, sau poate, ce drăguț ar fi, se va oferi el să pregătească ceva. Aproape te gândeai ce ingrediente se găsesc la magazinul de jos. El a zis că nu-i nevoie, că are niște semințe în mașină. Și stafide, pentru orice eventualitate. Așa că, până la urmă, tot ai dat o fugă dimineață și ai cumpărat sfeclă roșie și telemea de capră. Se potrivesc cu semințele. Și o cutie mare de înghețată cu ciocolată, pentru că meriți și tu ceva bun.
Știu că i-ai făcut capul calendar cu regulile și limitele tale, fără sex, să se descalțe la intrare, dacă are alergie la pisici negre să stea acasă, fără vreo privire sau vreo atingere altfel decât pentru sora lui, dacă ar fi avut vreuna, fără monologuri despre sexul tantric. Dar te cunosc de prea multă vreme ca să știu că în viața ta se întâmplă o schimbare doar când regulile tale nu sunt respectate.
L-ai așteptat în fața blocului și ați urcat împreună. L-ai lăsat să se descalțe, să se împrietenească cu pisica, el are câine, apoi i-ai arătat bucătăria, sufrageria și balconul cu priveliștea impresionantă de la etajul opt. Afară ploua mărunt, de multe zile, scurgerea de la balcon era înfundată și se formase o băltoacă mare. Ah, te-ai gândit, ce bine că e aici cu tine un bărbat atent, îndemânatic și lăudat de colegi ca unul care nu se dă în lături de la a pune mâna la treabă. Și ai fost dezămăgită când s-a aplecat ușor din șold și ți-a zis:
— Ia și tu o mătură și scoate gunoaiele de acolo.
Nu ai vrut să desfaci nicio sticlă de vin roșu din colecția ta specială din cămară. Pentru că e el cu mașina? Sau pentru că știi ce rău faci după două pahare și te înroșești toată și vorbești prea mult și lași toate barierele jos. I-ai oferit ceai. Ceai roșu. Puteai să-i oferi și o cană de pelin, ar fi fost la fel de bucuros.
A venit să-ți țină companie în bucătăria mică și îngustă cât timp ai pregătit salata. A stat pe un scaun lipit de perete ca să nu te împiedici de el și te-a urmărit cu privirea cât timp te-ai foit pe-acolo. Ai tăiat sfecla cubulețe, telemeaua, ai presărat semințele de floarea soarelui deasupra, puțin ulei de măsline și ai amestecat. Ai pus ceaiul în căni, ai împărțit salata în două boluri, ai răsturnat o pungă de toortitzi cu sare și le-ai dus pe toate pe măsuța din sufragerie. Bucătăria e doar pentru cei aproape de sufletul tău. Apoi ai pregătit desertul. Recunoaște că te-ai distrat puțin când ai tras scaunul lângă dulap și te-ai urcat pe el ca să iei borcanul de dulceață. Pentru că stătea în picioare lângă tine, cu brațele întinse în jurul tău și se întreba cu voce tare cum o să te prindă fără să te atingă dacă o să se dezechilibreze scaunul.
Ați vorbit mult acolo, pe canapea, ai fost curioasă și i-ai pus o mulțime de întrebări, erai probabil fascinată de experiența lui de viață, de puterea de percepție, de capacitatea de a vedea mai mult decât ceea ce se vede. Ți-a povestit despre iubita lui, despre o cină cu familia si despre o țară pe care o vizitase recent, tu i-ai povestit despre cursul de fotografie și i-ai arătat câteva poze făcute pentru temă.
Și-a amintit că nu are numărul tău de telefon și te-ai burzuluit la el, doar știai că tu îl ai pe-al lui și ați vorbit, ba chiar i-ai trimis și niște poze pe whatsapp acum câteva luni, când ați fost la workshopul ăla de la munte. Și-a scos telefonul să verifice și ai observat că nu ți-a salvat numele. Din motive de siguranță conjugală, probabil. Te-ai simțit redusă la ultimele trei cifre din coada numărului și nu ți-a plăcut.
Dar tocmai atunci a sunat tatăl tau și a trebuit să-i răspunzi, pentru că era plecat într-o excursie la Paris și poate avea ceva important de spus. Tatăl tău era bine, fericit, se plimba pe Champs Elysees și tu te-ai relaxat și poate că ai zâmbit cu adevărat pentru prima oară în ziua aceea. Bărbatul de lângă tine te-a lăsat să vorbești la telefon, s-a întins ca un motan șiret și și-a pus capul în poala ta. Fără să-ți dai seama, degetele tale au urmat o mișcare veche numai de ele știută și au început să se strecoare prin părul lui. Abia când i-ai observat rânjetul întins pe toată fața, ochii închiși și mâinile împletite tacticos peste burtă, te-ai oprit. Chiar și vocea cu care vorbeai la telefon s-a schimbat. Aproape că voiai sa închizi mai repede. Iar când ai închis, l-ai împins la locul lui, în ciuda faptului că a protestat și ți-a cerut să continui masajul, îi plăcuse și mai voia. Te-ai uitat la el și ai văzut un copil care vrea să se laude că știe sa rezolve cubul Rubik, un adolescent care cânta tuturor primele acorduri de la Smoke on the Water și un bărbat care vrea să arate femeilor că stăpânește continența sexuală. Un om care are nevoie de auditoriu.
Te-a cuprins brusc oboseala și ai vrut să plece. El nu dădea niciun semn, ba chiar se apropiase puțin. L-ai întrebat, nu te-ai putut abține, cum te vede. Ca pe un arici, ți-a răspuns și ai râs. Dar apoi iar te-ai enervat pe el și pe toți asemenea lui când, plin de bunăvoință și înțelepciune, te-a sfătuit ce să faci ca să ai succes la bărbați. Să fii feminină. Să-ți pui rochii înfoiate și înflorate, poate și pantofi cu toc. Să nu mai porți culori închise, pantaloni și bocanci. Noroc că ai părul frumos, a spus el în încheiere.
Era târziu și încă ploua, pisica adormise de mult când te-a rugat să-i spui dacă e cazul să plece, el poate să mai stea. Acum, i-ai răspuns, mai ai ceva de lucru pentru a doua zi. Încet și fără niciun chef a început să se încalțe. Ai respirat ușurată după ce ai închis ușa după el, ai strâns paharele și farfuriile și le-ai pus în chiuvetă.
Și oare la ce te-ai gândit când ai ieșit pe balcon să respiri aerul umed și te-ai aplecat peste balustradă? Ai numărat încă o dată câte bătăi de aripi sunt până jos?