Al șaptelea concurs trimestrial de povestiri a fost jurizat de scriitorul Michael Haulică (invitație la lectură). Îi mulțumim mult și le mulțumim de asemenea celor care ne-au trimis povestiri (29 texte acceptate), succes data viitoare și felicitări celor care au scris texte premiate sau alese pentru publicare! Vor apărea pe site în următoarele zile.
Următorul concurs de povestiri are deadline 1 septembrie, vă așteptăm.
Cum am primit până în 30 de texte, premianții sunt doar 2, primii 2 din lista de mai jos, premiul fiind un loc la Creative Writing Sundays, la seria care începe la toamnă.
Textele au fost trimise la jurizare anonime, deci numele autorilor sunt adăugate de noi în textul de mai jos, scris de Michael Haulică:
- (1) Bibliotecara (Adrian Novac) – În primul rînd senzația de traducere. Pînă și dialogurile sînt incluse în text, ca în cărțile anglo-americane. În al doilea rînd, uite o proză închegată. Avem cinci personaje pe care ajungem să le cunoaștem, există relații între ele, avem chiar o poveste. Inclusiv titlul e bine ales, te face să îți amintești despre ce e vorba fără să-ți notezi ceva despre conținut. Caz complet. Foarte bine. Cu rezerva anglismului.
- (2) In memoriam (Elena Munteanu) – Probabil textul ăsta a avut un alt scop decît acela de a fi prezentat ca un text de proză. O să-l consider o povestire. Așa că scot din text ultime trei rînduri, de la Ea a fost… (Ea a fost, este şi va fi mama mea, femeie frumoasă, inteligentă, discretă, sensibilă, tristă, veşnic nemulţumită, pierdută în negura vremilor, la 2 decembrie 2006. Odihneşte-te în pace mamă, lumea în care trăim este iluzorie, acum sigur, ştii asta.) Ce rămîne este o proză foarte faină, scrisă pentru a prezenta lumii un personaj despre care aflăm multe, cu care empatizăm, care are o poveste. Spus pe scurt, dar deplină, completă. Mi-a mai plăcut dezvăluirea treptată a naratorului. Și proza economicoasă, dar expresivă totuși.
- (3) Elefantul (Laurențiu Balintescu) – Scriitura e foarte simplă (normal, dat fiind cine e naratorul), dar o salvează povestea. Pentru că e poveste aici. Aș fi preferat un final mai puțin metaforizat. Dar e poveste, cum am spus. Sînt trei personaje, ba chiar patru cu tatăl absent, despre care aflu mereu cîte ceva, care mă fac să am sentimente față de ele. Ceea ce e o reușită pentru scriitor.
- (tot 3) O fată simplă (Cosmin Briciu) – Bună povestea, atenție la amănunte, de remarcat felul în care apar în text referiri la trecut, la alte persoaje din viața protagonistului. Spune foarte multe în trei pagini jumate. Bună. Intră în TOP.
Mențiuni:
- Locul mortului (Raluca Nagy) – Simpatică. Dar e o poveste totuși. Și bine redate amănntele locale, bine integrate în poveste.
- Soarele și pionierii (Violeta Berea) – Faină poveste. Naturală. Nu e scremută, nu se simte că vrea să imite ceva. Chiar este. Bun.
