Poveste de Adina Chirica, aleasă de Adina Popescu la Creative Writing Sundays pe 15 mai 2016, la tema „o poveste pe formula poveștilor clasice, însă cu un conținut modern și nonconformist care, în același timp, să-i încânte pe copii și să-i pună pe gânduri pe adulți.” Adina a ales textele care se adresează în primul rând copiilor.
Au fost odată un rechin isteț și un crocodil hrăpăreț. Cei doi locuiau în cărțile și caietele micuțului Patrik. Patrik avea doar 5 anișori și jumătate și de abia învăța cum să scrie și să citească.
Prima dată, rechinul și-a făcut zimțiți colții atunci când Patrik a vrut să scrie un cuvânt mai dificil… și anume: D I F I C I L. Ce i-a ieșit din mână a fost doar FICI. La prima literă n-a mers pixul, a doua s-a confundat cu coloana vertebrală a lui „F”, iar pe ultima a uitat-o cu desăvârșire. Adevărul era de fapt altul: rechinul din atlasul său despre pericolele subacvatice se cam plictisea în apele nepopulate de acolo. În plus, i se făcuse și foame. Așa că, văzând caietul deschis, a profitat de ocazie, s-a strecurat afară din atlas și i-a mâncat băiețelului toate cele 3 litere din cuvântul DIFICIL. Acum sarcina micuțului devenise cu adevărat dificilă, DIFICIL fiind cu cuvânt destul de dificil de scris, fără D, I și L.
Și a număra îi părea lui Patrik destul de FICI. Cum ajungea la numere din două cifre se pierdea în detalii și nu mai reușea să le formeze. Adevărul stătea de fapt altfel: crocodilul din același atlas, urmând exemplul rechinului, sărise și el în caiet și, ascuns dupa un abțibild, sărea din când în când de acolo și le venea de hac numerelor mai mari sau egale cu 10.
De atunci, oricând Patrik încerca să exerseze alfabetul, cuvintele scrise, numerele, numărătorile sau socotelile, cei doi: crocodilul și rechinul, se furișau și făceau haos. Cuvintele nu aveau nicio șansă în fața rechinului viclean și rapid, care pe deasupra mai era și poznaș. Îi plăcea să se plaseze strategic în mijlocul cuvintelor mai lungi, astfel încât, mâncând o literă – două, cuvântul să capete un alt înțeles și o formă nouă.
Astfel ȘOTRON devenea TRON
NINSOARE devenea SOARE
CRAVATĂ devenea VATĂ și tot așa…
Crocodilul, pe de altă parte, era mai mereu înfometat și mai puțin selectiv. Devora orice cifră cu poftă și patos! Avea grijă însă să fie doar prima sau ultima cifră a unui număr, astfel încât Patrik să nu bănuiască nimic… decât cerneala din pix sau propria aiureală. Într-o zi s-a trezit atât de înfometat încât a sarit din atlas, aterizând pe un 6 pe care l-a și înghițit pe nerăsuflate. Nemestecat și luat prin surprindere, 6-ele i-a rămas prins de cerul gurii, deformându-l ușor. Așa a ajuns să fie știut drept 6ROCODILUL.
În ciuda ficilităților sale cu literele și cifrele scrise, Patrik era și el un copil destul de isteț. Începuse deja să observe ceva suspect cu cei doi: ba lipseau uneori din atlas cu totul, ba se întorceau peste o zi, de două ori mai grași. 6-ele apărut în loc de litera C din numele crocodilului îi dădu și mai mult de gândit. Chiar dacă Patrik nu era mereu sigur pe cuvintele scrise, cu cele vorbite se descurca de minune. Trebuia să vorbească cu cineva despre problema sa! Așa că, într-o zi când nu mai reuși să scrie nici MAMA corect, se gândi că era timpul să-i ceară ajutorul chiar ei – mamei sale.
Mama sa observase și ea problema și dorea mult să îl ajute, însă aștepta ca ajutorul să-i fie cerut. Împreună născociră un plan de contraatac. Mama urma să-i scrie ea mai întâi cuvintele ce trebuiau exersate, apoi Patrik avea să le scrie singur, însă sub atenta ei supraveghere. Rechinul și 6rocodilul nu mai aveau cum și nici când să intervină!
Patrik repeta și repeta, iar mama sa statea mereu aproape pentru a-l ajuta. Rechinul era acum foarte supărat, neajutorat și slăbea pe zi ce trecea. Într-o zi, i se făcu atât de foame încât își mâncă o literă din propriul nume. Astfel ajunsese să fie știut drept RECINUL. H-ul fusese destul de consistent și nici nu-i picase greu la stomac.
Pe măsură ce copilul devenea mai priceput la scris și numărat, observa cum cele două animăluțe din atlas deveneau din ce în ce mai triste și mai slabe. Patrik era acum foarte fericit că scăpase de problema sa cu cifrele și numerele, însă nu-i plăcea să vadă animalele în starea aceea. Nici nu putea să le mai lase să fure din cifrele și literele sale îndelung studiate, deși uneori, le mai scăpa câte o căciuliță de Ă rătăcită sau câte un zero prea plin de el. Patrik și mama sa se puseră iar pe gândit pentru a rezolva și problema animăluțelor. Se hotărâră să ducă atlasul Marelui Librar din oraș care ar fi putut să le dea un sfat.
Cum văzu starea deplorabilă a celor două animale, Librarul înțelese problema și ce era de făcut.
„Duceți-i degrabă, în seara asta, pe sărmanii hrăpăreți
la Fabrica de Reciclat Hârtie- secțiunea Maculatură!
O să-și găsească material culinar destul acolo,
iar cei din fabrică vor găsi în zori paginile, ziarele
și toată maculatura curățată de semne,
astfel încât le va fi și mai ușor să recicleze hârtia.”
Și uite așa au devenit 6rocodilul și Recinul cei mai buni prieteni ai reciclatorilor de la Fabrica de Hârtie! Maculatura primită peste zi, plină de litere și cifre, era, peste noapte complet curățată, iar cele două animăluțe erau îndestulate cu semne pe săturate.
Totuși, maculatura nu era atât de multă pe cât s-ar putea crede. Nu erau destui oameni care să sorteze și să aducă maculatură pentru reciclare. Patrik își încuraja toți prietenii să facă asta, prevenindu-i că, în lipsa maculaturii, 6rocodilul și Recinul ar putea evada și nimeri în unul din caietele lor, înfruptându-se din literele lor frumos aranjate în pagină sau încurcându-le socotelile matematice.
Ultima oară când am verificat, Fabrica de Reciclat Hârtie avea destulă maculatură. Tot primise de la Patrik și prietenii săi. Însă s-ar putea să mai fie nevoie de material scris și nefolosit pentru cei doi protagoniști înfometați ai poveștii noastre… cât de curând. Dacă aveți pe acasă hârtii, reviste sau orice alte foi scrise pe care nu le mai folosiți, donați-le spre reciclat. Aduceți-le URÂND, MEDIAT, DIAT… până nu e prea ârziu.
