Poem scris de Anca-Ioana Câdă, la Atelierul Mornin’ Poets #80 cu Dmitri Miticov, din 3 decembrie 2023, la tema lacului văzut de la mal de autor și de prietenul său orb.
la vârsta aceea,
diferența dintre dintre bravo, tată și mai insistă
o faceau lucrurile simple, învățate devreme
fluieratul, mersul pe bicicletă, înotul
așezată pe genunchii lui tata – mâinile ținute cu încredere pe volan,
stânga la 9, dreapta la 15
ai mei erau deja supraviețuitori –
decreței, revoluționari, samsari, falimentari, ingineri, părinți
ridicaseră o casă din nimic, fără să se cocoațe pe alții
poteca fusese bătătorită încet și sigur, așteptările nu trebuiau înșelate
verile le petreceam la țară
alergam în urma căruțelor și ridicam colbul cu îndrăzneală
ne băgam în butoiul cu stofă adusă de tataia din algeria
şi ieșeam pline de urechelnițe, mirosind a putregai
de la mihaela din deal am luat, pentru prima dată, păduchi
rușine mare – mătușile m-au spălat cu gaz și
mi-au salvat părul, culoarea pufului de rață
aşa-ţi trebe dacă ai stat cap în cap cu paileasa,
eşti plină de chitarişti, încercăm să-i găsim pe toți
obișnuiam să povestesc celorlalți copii de la grădiniță
cum în vacanța de vară îmi cântaseră chitariștii în cap
aceea fusese victoria verii
nu-mi aduc aminte exact
când am învățat să înot
cel mai probabil când a hotărât tata că e timpul
m-a aruncat în apa Iezerului și nu și-a mai întins brațul drept sprijin
de mihaela am mai auzit târziu,
când bunică-sa zicea prin sat că are nervi la stomac
era gravidă în luna a 5-a,
avea numai 13 ani și nicio șansă
să mai plece din sat
eu am plecat
fii bună, Ionuț, și-o să te ajute Dumnezeu
te-am ascultat, tată,
și Dumnezeu m-a răsplătit pe măsură
mi-a dat uneori suficient cât să
ies la suprafață în ultima clipă suficient cât să
mi se pară frumoasă viața suficient cât să mă înspăimânt
când nu ești la un braț distanță
