*

Poem scris de Alexandru-Codruț Ivașcu, la Atelierul Mornin’ Poets #71 cu Marian Mihai, din 26 martie 2023, la tema multiplicităților și fragilității ființei.

cerul e negru și mă linge pe șiră Tomie e ștrangulată-n pivniță
cu susul în jos. vomită bere și curcubee deformate
eu am trecut peste.
oriunde te duce viața vei găsi pe cineva care a trecut peste.
parcă ieri stăteam în curte cu casca de sondor a tatei pe cap și
îmi spuneam că o să fiu pompier iar seara
mergeam la fotbal și după meci
discutam între noi despre cum o să creștem și o să futem.
unii au crescut să fută altul să își borască mațele când îi țipă în casă
Corpsegrinder.
parcă ieri m-am îmbătat pentru prima oară și mi-am dat seama că
nu mi-a plăcut niciodată să joc fotbal, ce îmi plăcea era discuția de după
ce îmi plăcea era discuția.
într-un final n-a mai rămas nimic de discutat cu nimeni
doar eu în banale conversații cu mine când îmi țipă în casă
Corpsegrinder.
ea iese din pivniță atât de vie ca de fiecare dată când beau.
„cerul e negru și te linge pe șiră? cerul e negru?”
cerul e sânge din venele lui Naraku pe care se pișă Tomie și
îi dă foc.
eu sunt pompier cu casca de sondor a tatei pe cap
îmi borăsc mațele peste cer și am stins lumea.