[………]

Poezie scrisă de Teona Farmatu, apreciată de Radu Vancu la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 7 iunie 2020, la tema „ceva ce te enervează teribil”.

am pornit dintr-un hostel parizian cu ochii bulbucați și semitreji. aveam
sentimentul că nu mă urmărește nimeni când vitrina
ți se lipește de stomac. la etaju’ unu pe terasă o tipă vorbea-n franceză, 
făcea ca motorul unei mașini ca
pledoariile din capsula mea
cordială. n-am înțeles nimic
era nervoasă sau doar sinceră
sau gravita prin spațiul meu și 
eu prin spațiul ei. la un moment dat a vrut cineva să-mi facă o poză
lângă sena. i-am zis că-i ok. nu-i nevoie. există și scafandri
cu camere deasupra frunții. disting între peștii normali și
peștii mari. între oameni și oameni. între
limita de oxigen și orizontul lipsă.
încă urlau acolo sub mine.
mi-era ciudă că asta-i tot. aici se termină. se scurge-o
pisică prin geam valuri valuri. înainte de plecare verific tot

pasta de dinți chestiile minuscule
actele. saint-andré des arts ca și 

cum am vrut să mă prefac o tipă care scrie și moare și
scrie și uite-așa.