Concursul trimestrial de povestiri cu numărul 5 a fost jurizat de scriitoarea Lavinia Braniște (ați citit cartea ei cea mai recentă – Interior zero?). Îi mulțumim ei și de asemenea celor care ne-au trimis texte (peste 40), succes data viitoare și felicitări celor care au scris texte premiate sau alese pentru publicare! Vor apărea pe site în următoarele zile.
Următorul concurs de povestiri are deadline 1 martie, vă așteptăm.
Textele au fost trimise la jurizare anonime, deci numele autorilor sunt adăugate de noi în textul de mai jos, scris de Lavinia Braniște:
„Am căutat ceva special în textele pe care le-am ales, n-am ținut neapărat la poveste, la personaje construite într-un anume fel. E greu să aplici criterii bătute în cuie pe texte de dimensiuni reduse. Dar tocmai asta e frumusețea prozei scurte și reușita e cu atât mai importantă, cu cât constrângerile sunt mai mari.
Am ales următoarele texte:
1. Cvartet (Violeta Urdă), de departe preferatul meu din tot ce-am citit. În primul rând pentru umorul nebun al dialogurilor și naturalețea cu care e scris textul. Am remarcat, de asemnea, o bună stăpânire a limbii române, inclusiv în formele ei regionale, și plăcerea de a folosi limba ca material, adică cerința numărul unu pentru a deveni un foarte bun scriitor.
2. Un crocodil la fel ca restul (Alexandra Gaujan). O poveste despre un părinte de weekend care petrece o zi cu fetița lui la Sighișoara. Fără suspans și răsturnări dramatice, textul e construit în mare parte din dialog (natural și bine scris) și se concentrează pe candoarea personajului copil. Și surprinde numai bine, exact în doza care trebuie, un pic din tristețea, un pic din resemnarea, un pic din supriza personajului narator, martor la devenirea copilului pe care l-a „produs”.
3. Fast forward (Laura Pamfiloiu). Un decupaj pe repede înainte, ca viața. Se succed alert stări, personaje, impresii, imagini, ca niște zgomote ce se aud un pic (nu mult!) mai tare din zgomotul de fond cu care trăim. În această succesiune, de la un element la altul, se țese, delicat și aproape imperceptibil, povestea.
Mențiuni:
Prima zi a dominatricei (Cosmin Briciu). Un subiect șmecher, scris corect, tras înapoi doar de finalul brusc și artificial.
O calitate (Astrig Popescu). Un text pe tema relațiilor de cuplu, scris din perspectiva unei femei „realizate”, care ajunge un fel de intrusă în grupul de prietene fără soți și copii. Un text bine scris și o voce căreia i s-ar potrivi bine mai multă îndrăzneală.”
