(Atenție, conținut 18+)
Povestire de Florin Spătaru, aleasă de Cezar Paul-Bădescu la Creative Writing Sundays pe 20 septembrie 2015, la tema „reinterpretați o poveste celebră”.
Bărbatul e îmbrăcat într-un costum negru, cu un singur nasture, strîns pe corp. Se urcă tacticos în mașina condusă de un șofer pirpiriu. În umbra lui, pe locul din dreapta, un adolescent pipăie febril un smartphone. Nu vorbesc mai deloc între ei, șoferul japonez știe drumul ca pe apă. Uneori, tatăl curios se uită spre fiu, dar privirea îi alunecă spre ecranul care pâlpâie și fața i se schimonosește ușor în unde de dispreț. Vrea să spună ceva, renunță, apoi se adîncește în gînduri legate de serviciu.
Mașina se opri exact în fața casei. Cei doi ajunseră la intrare și executară tot setul de gesturi învățate. Fiul nu-l făcu de rușine, gazdele se purtau, ca de obicei, impecabil. Menajera îl conduse pe Andrei în camerele din spate, acolo unde erau Aiko și Sayoko. Aiko părea ruptă dintr-un film, în uniforma ei cu fiecare pliu călcat perfect, cu fața puțin aplecată și dureros de ceremonioasă. Începu să-i analizeze pieptul și fundul în timp ce schimbau banalități. Nu avea de gînd să-i ceară contul de Facebook, acum că-l luase cu întrebări despre liceul la care învață, materii preferate și note. La întrebarea legată de voluntariat se strîmbă un pic și punctă brusc:
− Cîți ani ai?
− Aiko are 15 și eu am aproape 14, răspunse tot în engleză, Sayoko. Ieșise din camera alăturată, unde era întuneric, iar acum stingea chibritul care îi aprinsese țigara mentolată. Degetele între care o ținea erau la fel de subțiri ca bețigașul alb.
− Te rog să nu judeci prea sever comportamentul lui Sayoko, Andrei-san. Ea vine de la Paris.
Părul vopsit roz și tuns zbanghiu, oja stridentă, pantalonii bufanți, telefonul cu trei papițoi lipiți de husa de cauciuc. Nu știa pe ce să se concentreze mai întîi. Ei avea de gînd să-i ceară contul de Facebook.
− Tu ai 17 ani și ai stat cu tatăl tău la Paris cîțiva ani. Ăsta e singurul motiv pentru care am acceptat să vin și să-mi pierd vremea pe aici. Loc mai plictisitor e greu de găsit.
Aiko roșea constant de cînd Sayoko ieșise din camera alăturată, iar acum stătea aplecată, ca la școală. Numai că cei doi nu o băgau în seamă. Dăduseră drumul la niște muzică și se împungeau.
− Ţi-a plăcut Parisul? Te-ai sărutat cu mulți băieți?
− De ce, vrei să mă săruți și tu?
− Numai dacă ai un cont drăguț de Instagram. Sau dacă știi cum să saruți cu cubul de gheață.
Sayoko îl împinse spre zaisu, Andrei se lăsă în voia mișcării. Așezat turcește, o văzu cum se urcă pe el și îl privește în ochi.
− Hai să te vedem.
Avea un ruj dulce și rozaceu. Andrei nu ezită să-i strecoare limba printre buze și să-i mîngîie palatul ușor. Credea că se descurcă foarte bine cînd simți mîna care-l opri. Sayoko vru să spună ceva, dar el nu o lăsă și își puse gura peste a ei furtunos.
− Săruți prea ca la carte. Nu te-ai plimbat și prin Saint-Michel?
− Hai să te văd pe tine la lucru.
Andrei își puse arătătorul în fața gurii ei, iar ea începu să-și plimbe buzele pe el. Îl surprinse cu dezinvoltura ei. Nici nu văzu cînd îl plezni cu o bucată de tort. Începu să rîdă și își înfipse mîna în etajul al doilea al tortului. Sayoko se feri de ploaia de frișcă și îl trase de păr. Capul i se afundă în straturile de ciocolată. Sayoko rîdea de se prăpădea, iar Aiko se retrăsese într-un colț și nu spunea nimic. Se tot îmbrînciră pînă cînd Sayoko ajunse să stea călare pe el. Sayoko își puse genunchiul pe umărul lui. Andrei își înfipse fața plină de tort între picioarele ei. Ea se opri. Îi strînse capul între coapse. Îl împinse de lîngă ea, își dădu pantalonii jos rapid și îi arătă o linie îngustă cît o țigară, vopsită roz. Luă o cireașă, o umplu de frișcă și o plimbă printre buci. Arătătorul o împinse ușor în găoz.
− Scoate-o de acolo.
Andrei nu mai știa de el. Devenise un cățeluș cuminte care lingea orice. Arsenalul lui Sayoko se desfășura în voie. Aiko ținea ochii închiși și era roșie toată. Tricoul lui Sayoko fusese verde cu buline roșiatice. Acum era plin de alte nuanțe. Îl legase pe Andrei la ochi și îi poruncise să stea. Se duse repede la Aiko și îi ceru un tampon intern. Cu mîini tremurînde, Aiko îi arătă geanta. Sayoko o răsturnă cu totul, îi luă rujul și începu să coloreze pula erectă a lui Andrei. Gîdilat, rîdea și mai voia. Sayoko îi vărsă peste față un castronaș cu felii de mango. Apoi îi turnă peste cap o jumătate de sticlă de vodcă. Bău și ea o gură, iar mai apoi turnă într-un pahar. Lăsă tamponul în pahar, îl scoase umflat și îl strecură rapid între faldurile rozalii. Amețeala o lovi rapid. Începu să rîdă și îl chemă la ea pe Andrei. În patru labe o tot căuta și dădea cu capul de scaune și de masă. Sayoko rîdea de fiecare dată cu gura pînă la urechi. Se duse și îl călări în voie. Apoi îl întinse pe spate, îi băgă două degete în gură ca să i-o deschidă. Cu cealaltă mînă stoarse tamponul peste buzele lui. Nu spunea nimic, se lingea doar pe buze.
Aiko deschise ochii. Cei doi rîdeau înfundat pe podea. Camera era un dezastru, melodia urla ceva obscen în engleză, iar ea nu știa cum o să scape din toată prostia asta. Îndrăzni să se apropie de ei.
− Hai să ne facem un tatuaj, țipă Sayoko.
Aiko se uita la ei cum se împleticeau. Îi opri, îi duse la baie și îi dezbrăcă complet. Aveau tort peste tot. Se treziră de la apa rece. Aiko îi șterse cu prosoapele groase și începu să gîndească cu voce tare. Niște haine curate le trebuiau și mai aveau timp să curețe prin cameră.
Sayoko se uită în ochii lui și începu să-i descrie un grupaj complicat cu pești koi, zafu și cîțiva komainu. Să înceapă pe umăr și să ajungă pe spate. Andrei rîdea și ar fi făcut orice i-ar fi cerut. Se îmbrăcară cu hainele murdare și ieșiră prin spate.
Aiko își scoase sacoul și începu să facă ordine. După sticle, frișcă și pahare, opri muzica și începu să scrie la MacBook. Părea calmă, dar era moartă de frică. După încă un sfert de oră, părinții au intrat și ea le-a spus dintr-o suflare:
− Sayoko și cu Andrei-san au ieșit să se plimbe, le-am dat biletele la Romeo și Julieta. Eu și cu Sayoko o să mergem saptămîna viitoare la Metropolitan.
